Skip to main content
Sorbind ceai, împărtășind durerea: o poveste de prietenie și sprijin din timpul războiului
[featured_image_copyright]
decembrie 6, 2024

Sorbind ceai, împărtășind durerea: o poveste de prietenie și sprijin din timpul războiului


Războiul aduce inevitabil pierderi – de vieți, sănătate, case și vise dragi. Cu toate acestea, în cele mai întunecate momente, adevărata lumină a umanității iese în evidență. 

Aceasta este povestea Svitlanei. În urmă cu peste doi ani, viața acestei femei de 70 de ani din orășelul ucrainean Mohyliv-Podilskyi a fost distrusă de război. Când Rusia a invadat Ucraina, tancurile, rachetele și bombardamentele neîncetate au transformat viețile pașnice în haos pentru milioane de ucraineni. 

Printre ei se afla și Svitlana. În loc să își îngrijească grădina, să coacă prăjituri pentru nepotul ei, să aibă grijă de sănătatea sa și să își întâlnească vecinii, a fost nevoită să fugă din calea trupelor ruse care înaintau spre Kyiv.

Își amintește foarte bine când a început totul: „Războiul m-a prins în Kyiv, la casa fiului meu.  Era devreme, în jur de 5 dimineața. Fiul meu m-a trezit strigând: „Trezește-te, e război! Am fost nepregătiți. Nici măcar nu ne-am luat lucrurile; doar am îmbrăcat nepotul și am fugit. Liftul nu funcționa pentru că nu mai era curent, în jur se auzeau sunete de explozii.  Am încercat să ieșim din Kyiv.  În momentul în care am ajuns pe autostradă, copilul țipa, nora mea plângea, noi doar conduceam și conduceam… a fost terifiant”, își amintește Svitlana.

În lunile următoare, au avut loc alte câteva călătorii și mutări. Și apoi, soarta a adus-o pe Svitlana împreună cu Elena – o veche prietenă care se mutase din Mohyliv-Podilskyi în Moldova în 1975. După începerea invaziei la scară largă, Elena a venit în orașul ei natal pentru a vizita mormintele părinților ei și acolo a întâlnit-o pe Svitlana. Fără prea multe ezitări, femeia care adăpostise deja mai multe familii ucrainene în micul ei apartament din Chișinău i-a oferit Svitlanei un loc unde să stea cu ea în Moldova.

 „A fost o decizie simplă. I-am spus doar să vină, și asta e tot.  Când există o nevoie, există o nevoie. Nu am avut niciun dubiu. Așa facem noi: bem ceai împreună și împărtășim durerea împreună”, explică Elena.

Adăpostirea prietenei sale, pe care Elena o descrie cu încredere ca fiind simplă, a fost, de fapt, o provocare. La 64 de ani, deși a împlinit vârsta de pensionare, Elena încă lucrează la o fabrică de dulciuri pentru a face față cheltuielilor. De aceea, asistența financiară oferită de Ajutorul Umanitar al Uniunii Europene prin intermediul Programului Alimentar Mondial a fost un colac de salvare. 

Fondurile oferite de UE oamenilor generoși din Moldova, precum Elena, care găzduiesc refugiați ucraineni, îi ajută să-și acopere nevoile cele mai urgente.

„Prin acest program, primesc 3.900 de lei la fiecare două luni. Aș primi refugiați chiar și fără acest ajutor, dar cu el, desigur, este mult mai ușor. Cu acești bani, plătim gazul, electricitatea, internetul”, spune Elena.

„Suntem foarte recunoscători pentru acest ajutor. Sunt foarte recunoscătoare guvernului și oamenilor din Moldova, precum și tuturor organizațiilor care ne ajută”, adaugă Svitlana.

Două femei, unite de război după zeci de ani de despărțire, își continuă viața împreună în ciuda tuturor lucrurilor. După cum spune Elena, ambele împărtășesc durerea care a invadat atât de neașteptat lumea lor:

„Am avut o țară minunată! Frumoasă și prosperă, aveam de toate: mare, Munții Carpați.  Nu aveam nevoie de război.  Nu aveam nevoie de această tristețe și durere. Acum, întreaga Ucraină este acoperită de cimitire și morminte cu steaguri galben-albastre. Întreaga Ucraină este acoperită de cimitire. Înțelegeți ce înseamnă? Este o tragedie care nu ar fi trebuit să se întâmple niciodată”.

Totuși, în ciuda tuturor lucrurilor, Svitlana încă mai crede și speră să se întoarcă acasă:

„Ucraina ne lipsește atât de mult. Ucraina înainte de toate. Dar ce putem face? Ne păstrăm speranța în Dumnezeu și în rațiune, rugându-ne ca toate acestea să înceteze în cele din urmă.”

Autor: Ivanna Bedei, Asistent pentru informare și comunicare în Ucraina, Operațiuni de protecție civilă și ajutor umanitar ale UE

Articolul original publicat de EU Civil Protection Mechanism



CEL MAI CITIT

[popular_posts columns_xl=”4″ columns_l=”4″ columns_m=”3″]


[related_news]
[yea_euprojectshortlist]

ASOCIAT

[posts_by_post_tax]

Interesat(ă) de ultimele știri și oportunități?

Acest site este gestionat de Programul Regional de Comunicare finanțat de UE pentru Vecinătatea Estică ("VECINII UE de la est") , care complementează și sprijină comunicarea Delegațiilor Uniunii Europene în țările partenere din est și operează sub îndrumarea Direcției Generale Extindere și Vecinătate Estică (DG ENEST) a Comisiei Europene și a Serviciului European de Acțiune Externă. Programul Vecinii UE de la est este implementat de consorțiul condus de GOPA PACE.


Informațiile de pe acest site sunt guvernate de Declarația privind limitarea răspunderii și protecția datelor cu caracter personal. © European Union,