„A” de la „acceptare”, „D” de la „diversitate”: Școlile dinMoldova învață alfabetul incluziunii

În ciuda progreselor constante în domeniul politicilor educaționale și dezvoltării capacităților tehnice și infrastructurale, școlile din Republica Moldova continuă să se confrunte cu provocarea creării unui mediu cu adevărat incluziv pentru copiii cu nevoi educaționale speciale. Stigmatizarea adânc înrădăcinată în societate lasă adesea copiii cu dizabilități intelectuale sau psihosociale la marginea vieții școlare, excluși nu doar fizic, ci și social și emoțional. Cu sprijinul Uniunii Europene prin intermediul organizației People in Need, Asociația Obștească „Prietena Mea” abordează rădăcina problemei: îi învață pe copii limbajul acceptării și al egalității.       

„Suntem o școală incluzivă încă din 2010,” spune Ala Calmățui, profesoară la Liceul Teoretic „Ion Pelivan” din Răzeni. „Elevii noștri cu nevoi educaționale speciale beneficiază de un Centru de Resurse și sunt ajutați de profesori de sprijin, un psiholog și un psihopedagog. Dar incluziunea nu înseamnă doar servicii. Este vorba de mentalitate. Să accepți și să rezonezi cu o persoană, asta lipsește adesea.”

Fenomenul de bullying și excluderea socială subtilă, deseori nespuse, adesea greu de observat, rămân încă realități zilnice pentru elevii cu nevoi educaționale speciale din Moldova. Fără o înțelegere clară a incluziunii, chiar și colegii bine intenționați îi pot izola pe cei diferiți. „Copiii sunt foarte curioși, dar atâta timp cât unele cuvinte nu au formă, culoare sau gust, le este greu să le înțeleagă,” explică Diana Adamciuc, managera de comunicare a ONG-ului. „Dacă nu înțeleg anumite concepte, copiii nu știu cum să le recunoască în comportamentul altora sau în raport cu ei înșiși. Nu putem vorbi despre acceptare dacă nu știm ce înseamnă ea.”

Pentru a acoperi acest gol, asociația a creat Abecedarul Egalității, o carte viu colorată, bazată pe povești, în care fiecare literă introduce o valoare socială. „‘A’ înseamnă acceptare, ‘D’ înseamnă diversitate,” explică Diana. Cartea a fost elaborată de către Ludmila Adamciuc, fondatoarea ONG-ului și, în același timp, mama unei fete cu sindrom Down. Povestea este narată de Beatrice, un personaj fictiv inspirat de fiica Ludmilei, prezentată ca o fată cu sindrom Down, care explică concepte abstracte cu claritate, făcându-le accesibile tuturor vârstelor.

Pentru ca Abecedarul Egalității să ajungă la cât mai mulți copii, ONG-ul a colaborat cu 15 școli incluzive, dintre cele 30 existente în Moldova, unde numărul copiilor cu nevoi educaționale speciale este cel mai mare. Însă simpla donație a unei cărți bibliotecilor școlare nu a fost suficientă. Pentru a genera o transformare reală, „Prietena Mea” s-a concentrat pe împuternicirea elevilor, care au devenit „Ambasadori ai Acceptării”. „Cei care vorbesc limbajul acceptării nu ar trebui să fim doar noi, ci și tinerii, dispuși să spună povești și să fie un exemplu,” afirmă Diana.     

Prin sesiuni dedicate, 30 de tineri lideri (câte doi per școală) și 15 profesori au învățat cum să combată stereotipurile și discriminarea, să aplice practici de educație incluzivă și empatie socială, dar și tehnici de vorbire în public și planificare de campanii.

Aceste eforturi au generat 45 de inițiative de bază în școlile-țintă. De la interviuri vox populi cu localnicii despre incluziune, la lectii de la egal la egal, construite în jurul „Abecedarului Egalității”, elevii au preluat roluri de lideri, spunând povești, inspirând discuții și promovând comportamente incluzive.

Cele 15 echipe școlare au organizat și implementat campanii locale dedicate Zilei Internaționale a Conștientizării Sindromului Down (21 martie), ajungând la peste 9.000 de persoane printr-o gamă variată de activități creative, atât în școali, cât și în comunitate: flashmob-uri, concursuri de postere, concerte și lecții deschise. „Am desfășurat campania noastră între 18 martie și 18 aprilie 2025,” povestește Mădălina Iovu (15 ani), președinta consiliului elevilor și „Ambasador al Acceptării” la Liceul Teoretic „Ion Pelivan”. „A avut un impact puternic asupra comunității școlare. Mulți elevi au întrebat cu entuziasm dacă vor fi organizate din nou activități similare, cum ar fi purtarea șosetelor desperecheate.” Dincolo de zidurile școlii, campania a ajuns la aproape 1,5 milioane de persoane prin intermediul rețelelor sociale ale ONG-ului, reflectând interesul tot mai mare al publicului pentru acest subiect.   

Impactul s-a resimțit și după evenimente. Profesorii au observat o creștere a empatiei, cooperării și respectului reciproc între elevi, în special față de copiii cu nevoi educaționale speciale. „Denis este un elev cu sindrom Down din clasa mea,” povestește Ala Calmățui. „Am fost martoră la o schimbare remarcabilă în atitudinea colegilor săi. Am observat cum au început să îl includă în jocurile din pauze, iar el a devenit mai încrezător.” Acum Denis se simte confortabil să se apropie de oricare dintre colegi, știind că nu va fi ignorat.

Și elevii reflectă asupra impactului emoțional. „Mi-a plăcut să văd cum acești copii au fost, în sfârșit, apreciați pentru valoarea lor,” spune Olga Lungu (15 ani), participantă activă. „Le-am văzut zâmbetele, caracterul, empatia, asta îmi va rămâne în amintire cel mai mult.”

Succesul inițiativei ONG-ului a sădit semințele unei schimbări de durată. În multe școli, elevii și profesorii continuă să organizeze evenimente incluzive, unele dintre ele fiind prezentate și în cadrul Săptămânii Educației, un eveniment anual organizat de Ministerul Educației și Cercetării, axat pe viitorul educației din Moldova. „Ceea ce ne face cei mai mândri”, rezumă managera de comunicare, „este că, după această inițiativă de opt luni, elevii rămân motivați și implicați. Vor să participe și anul viitor. Aceasta este cea mai mare realizare.”

Datorită sprijinului Uniunii Europene, ceea ce a început ca inițiativa unei mame, a devenit o mișcare la nivel național. Prin cărți, campanii și acțiuni desfășurate de elevi, copiii din Moldova nu doar că învață limbajul acceptării, ci și dobândesc încrederea de a-l rosti cu voce tare.   

Autori: Volha Prokharava, Aurelia Sarari  

[popular_posts columns_xl=”4″ columns_l=”4″ columns_m=”3″]